.png)
RĂCOAREA PIETRIȘULUI LA TRECEREA TA
Primul cântec de leagăn pentru generația mea
LA FRESCURA DE LA GRAVA A TU PASO
Primera canción de cuna para mi generación
THE GRAVEL’S COOLNESS AS YOU PASS BY
The First Lullaby for My Generation
1.
Plângi, plângi, c-o să-ți cumpăr o inimă de plastic, un
bypass argintiu și curat, un aparat roentgen în miniatură,
un aparat de iradiat cu cobalt în miniatură, un bisturiu neînceput.
Plângi, plângi, sub temelia casei ascund pentru tine grămezi
de pastile de lemn, un delfin, o coadă de elefant, trei potârnichi
și o gâscă de diamant.
Plângi, plângi, c-am să-ți dau o mică mască de gaze, un coctail molotov,
o piele ninsă de tigru peticită cu zibelină, un deget tăiat, o mitralieră, un fruct unsuros,
o pijama purtată, o ceapă, un picior de maimuță, o labă de rinocer,
un Soutine mic pictat pe-un cercel, o primă nenorocire: exact.
Plângi, plângi, o să mă împrumut peste tot și o să îți cumpăr
o meșă frumoasă din păr de cămilă, un rinichi, un ficat, trei doctori care
să te opereze de polipi la colon.
Plângi, plângi, te vei îmbolnăvi de cancer, vei mânca. cianură. vei bea.
cianură. vei respira. cianură. vei vomita. cianură. voi cumpăra bilete la teatru,
la rodeo, la balet. Vom merge la operă și la cinema. Vei crăpa, inima ta
va crăpa.
Plângi, plângi, un milion de sicrie încap în exact 162 de pagini de carte,
un milion de morți încap în exact mintea mea, îi voi cumpăra,
o voi cumpăra pentru tine.
Plângi, plângi, o să-ți cumpăr un președinte, un parlament, o școală, asfalt
pe care să calci, o să îți cumpăr șosete cu care să calci pe asfalt,
cu care să te duci la doctor, în care să-ți miroasă picioarele,
o să îți cumpăr o pajiște numai a ta în care să crești avioane sălbatice,
să îmblânzești moartea, plângi, plângi, o să îți cumpăr moartea ca să te urci
pe ea, să o călărești pe ea, să o numești pe ea, să îi spui:
Mirabela.
1.
Llora, llora, pues te compraré un corazón de plástico, un
bypass plateado y limpio, un aparato de roentgen en miniatura,
un aparato para irradiar cobalto en miniatura, un bisturí sin empezar.
Llora, llora, bajo los cimientos de la casa escondo para ti montones
de pastillas de madera, un delfín, un rabo de elefante, tres perdices
y un ganso de diamante.
Llora, llora, pues te daré una mascarilla de gas, un cocktail molotov,
una piel nevada de tigre remendada con marta, un dedo cortado, una metralleta, un fruto insulso,
un pijama vestido, una cebolla, un pie de mono, una pata de rinoceronte,
un pequeño Soutine pintado en un pendiente, una primera desgracia: exacto.
Llora, llora, me endeudaré a diestro y siniestro y te compraré
una hermosa mecha de pelo de camello, un riñón, un hígado, tres doctores que
te operen de pólipos en el colon.
Llora, llora, enfermarás de cáncer, comerás. cianuro. beberás.
cianuro. respirarás. cianuro. vomitarás. cianuro. compraré entradas para el teatro,
el rodeo, el ballet. Iremos a la ópera y al cine. Reventarás, tu corazón
reventará.
llora, llora un millón de ataúdes cabe exactamente en 162 páginas de libro,
un millón de muertos cabe exactamente en mi mente, los compraré,
lo compraré para ti.
Llora, llora, te compraré un presidente, un parlamento, una escuela, asfalto
sobre el que pisar, te compraré calcetines con los que pisar sobre el asfalto,
con los que ir al médico, en los que te huelan los pies,
te compraré una pradera solo tuya para que críes aviones salvajes,
domes a la muerte, llora, llora, te compraré la muerte para que te subas
a ella, para que la montes, para que la nombres, para que la llames:
Mirabela.
Cry, cry on, for I’ll buy you a plastic heart, a
clean silver bypass, a miniature X-ray machine,
a miniature cobalt radiotherapy machine, a fresh new scalpel.
Cry, cry on, I’ve stashed away piles
of wooden pills, a dolphin, an elephant’s tail, three partridges,
and a diamond goose for you in the house’s foundation.
Cry, cry on, I’ll give you a gas mask, a Molotov cocktail,
a snowflake-spangled tiger’s hide patched with sable fur, a cut off finger, a machine gun, some greasy fruit, some threadbare pajamas, an onion, a monkey’s paw, a rhinoceros’s foot,
a tiny Soutine painted on an earring, a first misfortune: precisely.
Cry, cry on, I’ll borrow money from everyone and buy you
a nice camel-hair hairpiece, a kidney, a liver, three surgeons who
will remove your colon polyps.
Cry, cry on, you’ll get cancer, you’ll eat. cyanide. you’ll drink
cyanide. you’ll breathe in. cyanide. you’ll throw up. cyanide. you’ll buy theater,
rodeo, ballet tickets. We’ re gonna go to the opera. You’re gonna croak, your heart’s
gonna crack.
Cry, cry on, one million coffins will fit perfectly in 162 paperback pages,
one million dead people fit perfectly in my brain, I’m gonna buy them all,
and will buy it too for you.
Cry, cry on, I’ll buy a president, a parliament, a school, some pavement
for you to step on, I’ll buy you sockets for walking on the pavement,
for going to the doctor, for making your feet stink,
I’ll buy you a meadow for you to breed wild airplanes up there,
to tame death, cry, cry on, I’ll buy death for you
to mount, to ride, to name; call her
Mirabelle.
*
2.
Acesta e Superman, acesta este cuvântul desfătare, integru,
perpendicular. Acesta este istoria, aceasta este memoria, acesta este falsul
și uzul de fals.
Aceștia suntem noi, aceștia sunt ceilalți, aceștia sunt cei care omoară.
Aceasta e Franța, acolo e marea Mediterană, acolo e Anglia, Germania,
SUA și Rusia, China și Coreea de Nord.
Acestea toate sunt legate, sunt identificate, interconectate, vorbim de irascibilitate.
Uită-te cu atenție și vei vedea în spatele fiecăruia: moartea.
Acesta este un ou fiert, o mănușă, un chihlimbar, o limbă moartă,
un manual de chimie, tendonul, clavicula, presa, presa liberă,
presa ocupată, presa de carne, presa de struguri, presa. Uită-te cu atenție
și vei vedea: moartea.
Acestea sunt cimitirele, aceștia sunt cei ce plâng cimitirele, aceștia sunt
cei ce ocupă cimitirele, aceștia sunt cei ce eliberează cimitirele. Stai!
Nu te mișca. Am pus mâna pe umărul tău. Uită-te cu atenție:
Este es Superman, esta es la palabra deleite, íntegra,
perpendicular. Esta es la historia, esta es la memoria, esta es la falsedad
y el uso de la falsedad.
Estos somos nosotros, estos son los demás, estos son los que matan.
Esta es Francia, allí está el Mediterráneo, allí está Inglaterra, Alemania,
Estados Unidos y Rusia, China y Corea del Norte.
Todo ello está unido, identificado, interconectado, hablamos de irascibilidad.
Mira con atención y verás detrás de cada uno: la muerte.
Esto es un huevo duro, un guante, un ámbar, una lengua muerta,
un manual de química, el tendón, la clavícula, la prensa, la prensa libre,
la prensa ocupada, la prensa para carne, la prensa de uvas, la prensa. Mira con atención
y verás: la muerte.
Estos son los cementerios, aquellos son los que plañen por los cementerios, aquellos son
los que ocupan los cementerios, aquellos son los que liberan los cementerios. ¡Espera!
No te muevas. He puesto la mano en tu hombro. Mira con atención:
This is Superman, this is the word delight, upright
and perpendicular. This is history, this is memory, this is forgery
and use of forgery.
Those ones are us, those ones are them, those ones are those who kill.
That’s France, that’s the Mediterranean over there, that’s England, that’s Germany,
The U.S. and Russia, China and North Korea.
All these are linked, tagged, interconnected, we’re talking here irascibility.
Look closely and here’s what you’ll spot behind each of them: death.
This is a boiled egg, a glove, some amber, a dead language,
a chemistry textbook, the tendon, the collarbone, the press, the free press,
the occupied press, the meat press, the wine press, the press. Look closely
and here’s what you’ll spot: death.
Those are the graveyards, those are the ones lamenting the graveyards, those are
the ones occupying the graveyards, those are the ones liberating the graveyards. Hold on!
Stand still! I’m resting my hand on your shoulder. Look closely.
*
3.
Aproape în fiecare zi
citesc o știre despre Apocalipsă,
despre cutremure, uragane, războaie, criză, maltratări de copii.
Însă toată această înscenare,
toată această lume colcăitoare
care-și revarsă puroiul și ura în mintea mea
nu face altceva decât să mă convingă și mai tare
că a mânca un măr și a învia
sunt de fapt lucruri apropiate.
3.
Casi a diario
leo una noticia sobre el Apocalipsis,
sobre terremotos, huracanes, guerras, crisis, maltrato de niños.
Pero todos estos escenarios,
toda esta gente que pulula
que vierte su pus y odio en mi mente
no hacen sino convencerme aun más
de que comer una manzana y resucitar
son de hecho cosas parecidas.
It’s almost every day
that I read a piece of news about Apocalypse,
about earthquakes, hurricanes, wars, the economic downturn, child abuse…
Yet all this charade
all this swarming world
spewing its vileness and hatred into my mind
accomplishes nothing else but convinces me even more
that to eat an apple and rise from the dead
are in fact pretty much the same thing.
*
4.
Odată cu inima și iluminarea.
E tot mai îngrijorător pentru mine
faptul că nu mă mai pot face înțeles
și nici nu țin la asta cu tot dinadinsul. M-aș putea lipsi,
dar rămân cu spaima unei distrugeri a lumii
care mă acaparează.
E tot mai obositoare și mai terifiantă
Ascensiunea. Evoluția demonului în lume.
Demonul apare acum peste tot.
Demonul nu mai înșală că nu există,
are nevoie de marketing, de PR, de vizibilitate,
de like-uri pe facebook.
Demonul. Nu voi mai spune acest cuvânt.
Spunem: penumbră. În penumbră nu există bine și rău,
în penumbră locuim toți într-o lume virtuală.
În penumbră jucăm counter-strike fericiți.
Ucidem oameni în penumbră și nu e de-ajuns.
Pajişte albă.
În penumbră nimic nu e real, în penumbră
cuțitul nu poate spinteca, sângele e doar pixeli.
Ne jucăm în penumbră, facem orgii. În secret?
E urât în penumbră, mi-e frică în penumbră,
nu vă înțeleg în penumbră, nu vă cunosc,
nu mă recunosc. Sunt la fel. Am amorţit. Am murit.
Când penumbra își va deschide aripile răcoroase de-acvilă
cine va decide cine pleacă și cine rămâne?
Cui i se va face teamă în penumbră la atingerea ei de metal?
Deja cad, care este adevărate realitate?
Deja am greșit și voi greși în continuare
până când tot ceea ce văd se va usca.
Nu înțelegeți, în penumbră
ești pedepsit pentru ce e moral.
Nu avem frumusețe, libertate, onoare,
vanitatea este o scârnă ce ni se scurge pe gât natural,
trăim din surogate, din droguri cerebrale, virtuale
interstițiale, pestilențiale, ieftine și colosale.
Fericirea este reală, este posibilă și poate depăși
firea noastră animală. Lumea trebuie abandonată
pentru a fi câștigată.
Toți alegem calea ciudată, toți scriem mort,
încă de vii. Mumii. Răutate, egoism, egocentrism,
decadentism, avangardism.
Absurdul este noua regulă în societate. Absurdul nu
mai provoacă rupturi, nu sparge, nu
înspăimântă, nu îndepărtează, realitatea nu îl disociază,
absurdul atrage, este mișto, tratăm absurdul cu
îngăduință și ironie. Cochetăm cu el ca și cu o
femeie pustie, ca și cu o târfuliță plăcută și zbanghie.
Absurdul ne copleșește, ne ingurgitează, ne mestecă, ne zdrobește,
Normalitate e un cuvânt fără referent,
am luat-o razna. Totul este incert.
Suntem sofisticați, ironici, superiori,
suntem prea post-orice pentru orice este etic, pentru viață în general.
Nimic nu ne poate fi pe plac, nimic nu e bine, suntem un covor vegetal,
putrezim, mirosim. Limbajul s-a spart. Poc!
Urăsc ce nu înțeleg.
Non-viziune. Lipsa de întuneric e vid.
Non-viziune. Lipsa de întuneric e vid.
Non-viziune.
Vid.
Junto al corazón y la iluminación.
Me resulta cada vez más preocupante
el no poder alumbrar lenguaje. Ya no puedo hacerme entender
y ni siquiera me importa demasiado. Me podría faltar,
pero me quedo con el miedo de una destrucción del mundo
que me acapara.
Es cada vez más fatigante y aterradora
La ascensión. La evolución del demonio en la literatura y el mundo.
El demonio aparece ahora en todas partes.
El demonio ha dejado de fingir que no existe,
el diablo necesita marketing, relaciones públicas, visibilidad,
“me gusta” en facebook.
El demonio. No diré más esta palabra.
Digamos: penumbra. En penumbra no existe bien y mal,
en penumbra vivimos todos en un mundo virtual.
En penumbra jugamos felices al counter-strike.
Matamos hombres en penumbra y no es suficiente.
Pradera blanca.
En penumbra nada es real, en penumbra
el cuchillo no puede hender, la sangre es tan solo píxeles.
Jugamos en penumbra, hacemos orgías. ¿En secreto?
No se está bien en penumbra, tengo miedo en penumbra,
no os entiendo en penumbra, no os conozco,
no me reconozco. Soy el mismo. Me he entumecido. Me he muerto.
Cuando la penumbra abra sus frías alas de águila
¿quién decidirá quien se va y quién se queda?
¿Quién temerá en penumbra su metálico roce?
Ya caigo, ¿cuál es la verdadera realidad?
Ya he errado y voy a seguir errando
hasta que todo lo que veo haya secado.
No entendéis, en penumbra
te castigan por lo que es moral.
No tenemos hermosura, libertad, honor,
la vanidad son heces que se escurren por nuestros cuellos de manera natural,
vivimos de sucedáneos, de drogas cerebrales, virtuales
intersticiales, pestilentes, baratas y colosales.
Nuestra felicidad es real, es posible y puede sobrepasar
nuestra pasta animal. El mundo hemos de abandonar
para conquistarlo.
Todos elegimos el camino inusitado, todos escribimos sin vida,
aún vivos. Momias. Maldad, egoísmo, egocentrismo,
decadentismo, vanguardismo.
El absurdo es la nueva regla en sociedad. El absurdo ya no
provoca rupturas, no parte, no
asusta, no aleja, la realidad no lo disocia,
el absurdo atrae, es genial, tratamos al absurdo con
indulgencia e ironía. Coqueteamos con él como con una
mujer, como con una putilla agradable y frívola.
El absurdo nos agobia, nos regurgita, nos mastica, nos apabulla,
Normalidad es una palabra sin referente,
hemos enloquecido. Todo es incierto.
Somos sofisticados, irónicos, superiores,
somos demasiado post-cualquier cosa para cualquier cosa ética, para la vida en general.
Nada se hace por gusto, nada está bien, somos una alfombra vegetal,
nos pudrimos, olemos. El lenguaje se ha roto. ¡Chas!
Odio lo que no entiendo.
No-visión. La falta de oscuridad es vacío.
No-visión. La falta de oscuridad es vacío.
No-visión.
Vacío.
At once with the heart, the enlightenment.
It’s getting more and more worrisome for me
not to be able to give birth to language anymore. Can’t make myself understood anymore
and it’s not like I really really care about it either. I could easily forget about it,
it’s just that I’ll be stuck with a fear of world destruction
that gets the better of me.
Ever more tiring and terrifying,
the ascent. The demon’s evolution in literature and the world.
The demon is now everywhere.
The demon doesn’t mislead us about his nonexistence anymore,
the devil needs marketing, PR, visibility,
likes on Facebook.
The demon. I won’t say that word again.
We say: penumbra. In the penumbra there is no good and evil,
in the penumbra we all live in a virtual world.
In the penumbra we play Counter-Strike and we’re happy.
We kill people in the penumbra and that’s not enough.
White meadow.
In the penumbra nothing is real, in the penumbra
the knife won’t cut, the blood is nothing else but pixels.
We play in the penumbra, throw orgies there. Secretly?
It’s bad in the penumbra, I’m scared in the penumbra,
I don’t understand you in the penumbra, I don’t know you,
I don’t recognize myself. I’m the same. Numbed. Dead.
When the penumbra spreads its chilly eagle wings
who will decide who’s got to stay and who’s got to go?
Who will get scared by the penumbra’s metallic touch?
I’m already falling, which one’s the true reality?
I’ve already gone wrong and will continue to do so
until everything I see dries out.
You don’t understand, in the penumbra
we’re punished for whatever is moral about us.
We have no beauty, liberty, or honor,
vanity is some kind of feces naturally flowing down our throats,
we live off of surrogates, those cerebrally absorbed, virtual,
interstitial, pestilential, cheap, and colossal drugs.
Happiness is for real, it is possible and it can surpass
our animal nature. The world has to be abandoned
in order to be gained.
We all take the weird path, we all write dead style
while still alive. Mummies. Meanness, selfishness, self-centeredness,
decadence, the avant-gardes.
The absurd is the new rule in society. The absurd does not
bring about ruptures anymore, does not break things up, does not
frighten or sever, reality does not dissociate it,
the absurd is appealing, it’s cool, we treat the absurd with
tolerance and irony. We flirt with it as if it were
a woman, a likable and giddy little floozy.
The absurd overwhelms us, ingurgitates us, chews us up, crushes us,
Normalcy is a word with no signified,
we’ve gone haywire. Everything is uncertain.
We are sophisticated, ironic, superior,
we are too post-anything for anything ethical, for life in general.
Nothing will please us, nothing is good enough, we are a vegetal carpet,
rotting and stinking. Language broke. Crash!
I hate what I can’t understand.
Non-vision. The absence of darkness is the void.
Non-vision. The absence of darkness is the void.
Non-vision.
Void.
*
DOAMNE: E TIMPUL. LUMEA ESTE PREA LUNGĂ
Al doilea cântec de leagăn pentru generația mea
SEÑOR: ES EL MOMENTO. EL MUNDO ES DEMASIADO LARGO
Segunda canción de cuna para mi generación
DEAR LORD: IT’S TIME. THE WORLD HAS GONE ON FOR TOO LONG
The Second Lullaby for My Generation
1.
Dormi, dormi,
n-am putut niciodată să mă obișnuiesc cu lumea,
cu pielea umană, cu tot ce poate fi explicat.
Dormi, dormi,
în fiecare zi gândesc totul cu exactitate: Acum
mă oblig. Cu electrizări epidermice mângâi uşor adevărul.
Dormi, dormi,
un timp negru, fără amintiri e afară,
insecta tenace îmi ronţăie creierul. În Cosmos e bine şi cald.
1.
Duerme, duerme,
nunca pude habituarme al mundo,
a la piel humana, a todo lo que tiene explicación.
Duerme, duerme,
a diario pienso todo con exactitud: Ahora
me obligo. Con electrizaciones epidérmicas acaricio suavemente la verdad.
Duerme, duerme,
un tiempo negro, sin recuerdos hay afuera,
el insecto tenaz me roe el cerebro. En el Cosmos se está caliente y bien.
Sleep, sleep on,
I’ve never been able to get used to the world,
to human skin, or to anything that can be explained.
Sleep, sleep on,
every day I think everything through with precision: Now
I make myself. I slowly caress the truth with zaps of skin electricity.
Sleep, sleep on,
dark times, no memories outside,
the tenacious insect gnawing at my brains. Warm and cozy in the Cosmos.
*
2.
Am dat cu piciorul în uşă.
Am dat cu piciorul în uşă cât am putut de tare. Mi-am lipit urechea
de uşă, ţi-am simţit pulsul, ţi-am auzit nedreptatea, ţi-am auzit sângele zborşind.
2.
Di una patada a la puerta.
Di una patada a la puerta todo lo fuerte que pude. Pegué la oreja
a la puerta, sentí tu pulso, oí tu injusticia, oí tu sangre encrespándose.
Kicked the door.
Kicked the door as hard as I could. Put my ear
to the door, sensed your pulse, heard the injustice, heard your blood gushin’ out.
*
3.
Ceaţă albastră, ceaţă albastră,
scufundă-mi creierul în imensitatea ta,
lasă-mă să sap un mormânt uriaş în nemărginirea ta
laolată cu şerpii şi leii şi elefanţii
prietenii mei în groapa din tine,
ceaţă albastră, îi voi arunca
şi vinul tău albastru îl vor bea
şi vor dansa în imensitatea ta
şi creierul meu scufundat se va bucura în nemărginirea ta.
3.
Niebla azul, niebla azul,
húndeme el cerebro en tu inmensidad,
déjame cavar un enorme sepulcro en tu vastedad
junto a serpientes, leones y elefantes
a mis amigos a la fosa de ti,
niebla azul, los arrojaré
y tu vino azul beberán
y bailarán en tu inmensidad
y mi cerebro hundido se alegrará en tu vastedad.
Fog, blue fog,
sink my brain in your immensity,
let me dig a giant grave in your boundlessness
together with the snakes, the lions, and the elephants
my friends in the grave inside of you,
fog, blue fog, I will dump them
and they will drink your blue wine, fog, blue fog,
they will dance in your immensity
while my sunken brain will rejoice in your boundlessness.
*
4.
Apoi o să cadă leşuri din cer.
Soarele se va acoperi de leşuri uscate.
Gloata va strânge leşuri pentru zilele ce vor urma.
În penumbră, ca o fiară înfometată, istoria
face un miliard de gropi de ciment.
Cine va învia, cine va învia, oare, sub dalele de ciment?
4.
Después caerán cadáveres del cielo.
El sol se cubrirá de cadáveres secos.
La chusma recogerá cadáveres para el día de mañana.
En penumbra, cual fiera hambrienta, la historia
hace millones de fosas de cemento.
¿Quién resucitará, quién resucitará, bajo las losas de cemento?
Then corpses will fall from the sky.
The sun will be covered by dry corpses.
The rabble will pick up corpses for the days to come.
In the penumbra, like a starving beast, history
digs a million cement graves.
Who’s going to rise from the dead, you’d wonder, who’s going to rise from under the cement slabs?
*
5.
Nimic n-a mai rămas în carnea aceasta
care să-ţi fie de vreun folos.
E o bucurie în orice distrugere,
în orice sfârşit. Se va găsi o cale,
se vor deschide uşi, ne vom împiedica
de cei fericiţi, de cheflii, vom răzbi,
vom citi, ne vom cultiva, vom avea experienţe,
vom face să fie bine, vom scăpa cumva.
Va avea fiecare o drujbă a lui.
5.
No ha quedado nada ya en esta carne
que puedas utilizar.
Hay una alegría en cada destrucción,
en cada final. Se encontrará una vía,
se abrirán puertas, nos tropezaremos
con los felices, con los juerguistas, salvaremos obstáculos,
leeremos, nos cultivaremos, tendremos experiencias,
haremos que salga bien, de alguna forma escaparemos.
Cada cual tendrá su propia motosierra.
Nothing is left of this flesh
that’s of any use to you.
There is joy in any kind of destruction,
in any kind of ending. There will be a way,
the doors will open, and we will run
into the happy and the merrymakers, but we’ll come through,
we’ll read, get cultivated, experienced,
we’ll do good, we’ll make it somehow.
Each with their own chainsaw.
*
6.
Destule, dragostea mea, non-viziune, se vor tot spune.
Am vrut, am avut, am cunoscut, dragostea mea non-viziune,
am băut cu tine din sângele meu până ne-am săturat.
6.
Suficiente, amor mío, no-visión, seguirán diciendo.
He querido, he querido, he conocido, amor mío la no-visión,
he bebido contigo de mi sangre hasta que nos hartamos.
More than enough, my love, non-vision, will be said now and then.
I wanted things, got them, got to know them, my non-vision love,
We drank together my own blood until we had our fill.
*
7.
Totul se contractă în aşteptarea acelei mici răsuflări.
Cade.
În China, în Belgia, în Afganistan sunt oameni pe drum.
7.
Todo se contrae esperando esos pequeños jadeos.
Cae.
En China, en Bélgica, en Afganistán hay hombres de camino.
Everything shrinks down while waiting for that little breath.
It’s going down.
In China, in Belgium, in Afghanistan, there are people on the road.
*
8.
Chiar dacă ai căzut
mă voi culca lângă corpul tău.
E răcoare.
O să îţi scriu o scrisoare lângă corpul tău, în răcoare,
o scrisoare de dragoste.
Nimeni nu se gândeşte la corpul tău
cum o fac eu. Îngheţ de fericire
doar gândindu-mă la asta. Răcoare.
Corpul tău e îngropat bine, e căptuşit,
joc şah, table. Nimeni
nu se gândeşte la corpul tău cum o fac eu
înmiresmat în răcoare.
8.
Incluso aunque hayas caído
me acostaré junto a tu cuerpo.
Hace fresco.
Te escribiré una carta junto a tu cuerpo, en el frescor,
una carta de amor.
Nadie piensa en tu cuerpo
así como lo hago yo. Me hielo de felicidad
pensando simplemente en ello. Fresco.
Tu cuerpo está bien enterrado, forrado,
juego al ajedrez, al backgammon. Nadie
piensa en tu cuerpo así como lo hago yo
embalsamado en frescor.
Even if you fall down
I’ll lie down there by your body.
Cool.
I’ll write you a letter while lying by your side, in the cool,
a love letter.
Nobody thinks about your body
the way I do. I freeze with joy
at the mere thought of it. The cool.
Your body well buried, wrapped up in layers;
I play chess, backgammon. Nobody
thinks about your body the way
I do, fragrant in the cool.
*
9.
Mi-am amintit: într-o staţie de metrou
sute de feţe
încrâncenate, ostile, împietrite. Atât.
9.
Lo he recordado: en una parada de metro
cientos de chicas
asqueadas, hostiles, petrificadas. Solo.
Came to mind: in a station of the metro
hundreds of faces
embittered, hostile, callous. Period.
*
10.
Dar nu este doar atât.
Ţi-am pregătit ceva: exact.
Într-un oraş cade o ploaie neagră,
un vânt verzui împresoară blocurile.
Nimic trist până aici.
Când i-au găsit trupul în tomberon
umbra clopotului a acoperit tocmai fereastra ei.
Metal rece în vene.
În nas forfotă de mii de păianjeni.
E o lumină în mintea mea, direct în creier.
Când m-am trezit
ploaie pe-asfalt. Niciun oraş. Câmpie electrică.
10.
Pero no es solo eso.
Te he preparado algo: exacto.
En una ciudad cae una lluvia negra,
un viento verdoso envuelve los bloques.
Nada triste hasta aquí.
Cuando encontraron su cuerpo en el contenedor
la sombra de la campana fue a cubrir precisamente su ventana.
Frío metal en las venas.
En la nariz hormigueo de miles de arañas.
Hay una luz en mi mente, directa en mi cerebro.
Cuando me levanté
lluvia en el asfalto. Ninguna ciudad. Campo eléctrico.
But there’s more to it.
I got something for you: precisely.
A black rain in a town
A greenish wind circling the buildings.
Nothing desolate so far.
When they found his body in a bin
the bell overshadowed precisely her window.
Cold metal in the veins.
In the nose, thousands of swarming spiders.
There is a light in my mind, getting directly to the brain.
When I woke up
rain falling on the pavement. No city. Electric field.
*
11.
Inima nu doare. Simulez.
Creierul nu doare. Simulez.
Îndepărtarea de Dumnezeu nu doare. Simulez.
Când spun că mi-e frică de sexul meu,
că l-aş tăia,
spun adevărul.
11.
El corazón no duele. Simulo.
El cerebro no duele. Simulo.
La lejanía de Dios no duele. Simulo.
Cuando digo que me da miedo mi sexo,
que lo cortaría,
digo la verdad.
The heart doesn’t hurt. I’m faking.
The brain doesn’t hurt. I’m faking.
Estrangement from God doesn’t hurt. I’m faking.
When I say I’m afraid of my sex organ,
and that I’d cut it off,
I’m telling the truth.
*
12.
“Voi sta aici servind ceai pentru amici”,
Thomas Stearns
Eliot
12.
“Yo estaré aquí, sirviendo el té a los amigos”,
Thomas Stearns
Eliot
“I shall sit here, serving tea to friends”—
Thomas Stearns
Eliot
*
13.
Stau, deci, lângă corpul tău
măcelărit.
Mă ţin bine de mâna ta
rece
uscat
invizibil.
13.
Estoy, pues, junto a tu cuerpo
destrozado.
Me cojo fuerte de tu mano
frío
seco
invisible.
So I’m lying by your
butchered body.
Holding your hand really tight
cold
dry
invisible.
*
14.
Să nu te pierzi (război)
să nu laşi lumina să moară.
În palma ta (muzică)
a crescut o altfel de carne,
în palma ta moartă, moale, frumoasă.
Cei buni joacă fotbal
pe un teren nesfârşit, în mijlocul ceţii
albastre. Cei pe moarte şi cei ce ucid
sunt inima ta,
să nu te pierzi (muzică)
să nu laşi lumina să moară.
Strânge tare (război), uită, iartă, nu pomeni.
14.
No te pierdas (guerra)
no dejes que la luz muera.
En tu palma (música)
ha crecido otro tipo de carne,
en tu palma muerta, blanda, hermosa.
Los buenos juegan al fútbol
en un terreno interminable, en medio de la niebla
azul. Los moribundos y los asesinos
están en tu corazón,
no te pierdas (música)
no dejes que la luz muera.
Aprieta fuerte (guerra), olvida, perdona, no lo menciones.
Don’t lose your ground (war)
don’t let the light ever die.
In your palm (music)
grew such flesh,
in your dead, tender, beautiful palm.
The good ones play soccer
on an endless field deep in the blue
fog. The dying ones and those who kill
are your heart and soul,
don’t lose your ground (music)
don’t let the light ever die.
Hold tightly (war), forget, forgive, and never mention.
*
ÎNTOARCEREA SPRE PROPRIUL CORP: O NECESITATE
Al treilea cântec de leagăn pentru generaţia mea
LA VUELTA AL PROPIO CUERPO: UNA NECESIDAD
Tercera canción de cuna para mi generación
THE RETURN TO ONE’S OWN BODY: A NECESSITY
The Third Lullaby to My Generation
1.
Dormi, eşti într-o cutie.
Plângi, nu le face rău celorlalţi.
Dormi, eşti într-o cutie.
Plângi, do not punish the other.
Dormi, eşti într-o cutie.
Plângi, do not harm the other, do not blame.
Dormi, simţi cum de la furie
plângi, mâna ta capătă o căldură,
dormi, care ar putea să o facă să treacă
plângi, prin stomacul tău,
dormi, prin patul în care plin de ură te odihneşti.
Plângi, eşti într-o cutie,
dormi, do not punish the other,
plângi, do not harm the other, do not blame
pentru vecie.
1.
Duerme, estás en una caja.
Llora, no hace daño a nadie.
Duerme, estás en una caja.
Llora, do not punish the other.
Duerme, estás en una caja.
Llora, do not harm the other, do not blame.
Duerme, siente cómo de la furia
llora, tu mano obtiene un calor,
duerme, que podría hacer que pasara
llora, por tu estómago,
duerme, por el lecho en el que lleno de odio descansas.
Llora, estás en una caja,
duerme, do not punish the other,
llora, do not harm the other, do not blame
para la eternidad.
Sleep on, you are in a box.
Cry on, do not harm the others.
Sleep on, you are in a box.
Cry on, do not punish the other.
Sleep on, you are in a box.
Cry on, do not harm the other, do not blame.
Sleep on, you can feel the way fury makes
you cry on, while your hand gains heat,
sleep on, which causes it to pass
cry on, through the stomach,
sleep on, through the bed you hatefully rest in,
cry on, you are in a box,
sleep on, do not punish the other,
cry on, do not harm the other, do not blame
forever and ever.
*
2.
Mulţumeşte pentru înţelegere,
e o seară bună,
desenezi îngeri pe scara blocului.
În jurul tău înscenări politice,
în mintea ta îţi înscenezi minuţios viaţa,
nu poţi scăpa.
Omori timp, is there any time at all in Romania ?,
nu te poţi dezbăra de obiceiuri,
de 13-15 ani mori, omori.
Ca o nelinişte
mi se întinde
toată această sufocare în corp.
2.
Agradece la comprensión,
es una buena tarde,
dibujas ángeles en la escalera del bloque.
A tu alrededor escenarios políticos,
en tu mente diriges minuciosamente tu vida,
no puedes escapar.
Matas el tiempo, is there any time at all in Romania?,
no te puedes desembarazar de las costumbres,
llevas 13-15 años muriendo, matando.
Como una intranquilidad,
se me extiende
todo este sofoco en el cuerpo.
Be thankful for the understanding,
this is a good evening,
you are drawing angels in the stairwell.
All around you political charades,
you meticulously set up the charade of your own life in your head,
and you can’t escape it.
You kill time—is there any time at all in Romania?—
can’t shake off habits,
for 13, 15 years now, been dying, been killing.
A disquiet
spreading throughout
my body—this suffocation.
*
3.
Transportul unei larve de gândac
din sufragerie la Gheenă.
3.
El transporte de una larva de cucaracha
del salón a Gehena.
The transport of a cockroach nymph
from the living room to the chute of garb… age of ages.
*
DE ANI DE ZILE VÂNTURILE AU DOBORÂT ZIDURILE VECHI
Al patrulea cântec de leagăn pentru generaţia mea
DESDE HACE AÑOS LOS VIENTOS HAN DERRUMBADO VIEJOS MUROS
Cuarta canción de cuna para mi generación
THE WIND HAS TORN DOWN OLD WALLS FOR YEARS
The Fourth Lullaby for My Generation
Iată-mă, după 29 de ani, la mijlocul drumului.
29 de ani de aşteptare, primii 29 de ani
de dinaintea celui de-Al Treilea Război Mondial
sau al oricărei alte apocalipse.
Încercăm să găsim un limbaj nou,
post-cibernetic, nano-tehnic,
un limbaj corect al depersonalizării, al dezumanizării,
al tensiunii din aer, al lipsei de continuitate, al lipsei de intimitate,
al singurătăţii între cei mulţi, al electro-mutilării, al electro-autizării.
Atenţie, intrăm pe teritoriul inarticulatului. Eşec.
Unde nu mai trebuie să exprimăm nimic. Eşec.
Totul se ştie, totul e imprecis şi toul e nou de la-nceput.
1.
Heme aquí, 29 años después, a mitad de camino.
29 años de espera, los primeros 29 años
antes de la Tercera Guerra Mundial
o de cualquier otra apocalipsis.
Intentábamos encontrar un nuevo lenguaje,
post-cibernético, nano-técnico,
un lenguaje correcto de la despersonalización, de la deshumanización,
de la tensión del aire, de la falta de continuidad, de la falta de intimidad,
de la soledad entre muchos, de la electro-mutilación, de la electro-autistación.
Atención, entramos en el territorio de lo inarticulado. Fracaso.
Donde ya no hemos de expresar nada. Fracaso.
Todo se sabe, todo es impreciso y todo es nuevo desde el principio.
Here I am, 29 years after, in the middle of the journey.
29 years of waiting, the first 29 years
before World War III
or any other apocalypse.
We try to find a new language,
post-cybernetic, nanotechnical,
a correct language of depersonalization, dehumanization,
of tension in the air, lack of continuity, lack of privacy,
solitude in the multitude, electro-mutilation, electro-authistication.
Beware, we’re entering the realm of the inarticulate. Failure.
Where we don’t have to express anything anymore. Failure.
Everything is known, imprecise, and pristine all over again.
*
2.
Sistemul perfect explicabil al inexplicabilului
este un la fel de perfect
eşec.
2.
El sistema perfectamente explicable de lo inexplicable
es igual de perfecto
fracaso.
The perfectly explainable system of inexplicability
is an equally perfect
failure.
*
3.
Doar o umbră din vieţile noastre peste celelalte vieţi.
O răsuflare peste o fotografie plină de praf.
Stăm înfioraţi în oboseală
şi nu ne putem apăra.
Uit totul.
O dragoste mare trece pe lângă mine la doar câţiva centimetri.
3.
Solamente una sombra de nuestras vidas sobre las otras vidas.
Un soplido sobre una fotografía llena de polvo.
Estamos abrumados de cansancio
y no nos podemos defender.
Olvido todo.
Un gran amor pasa a mi lado a tan solo unos centímetros.
Just a shadow of our lives over the others’ lives.
A breath blown over a photo covered in dust.
We tingle with fatigue
and can’t defend ourselves.
I forget everything.
A great love passes me by within inches.
*
A fost o vreme când totul era perfect.
Când nu aveam conştiinţă, regret,
când nu ne gândeam.
Nu-mi
mai
pasă deloc.
4.
Hubo un tiempo en que todo era perfecto.
En que no tenía conciencia, arrepentimiento,
en que no pensaba.
Ya no
me
importa nada.
There was a time when everything was perfect.
When we had no conscience, no regret,
when we didn’t think about a thing.
Meanwhile I
don’t even give
a damn.
*
5.
Undeva, în praful de care pomeneam al camerei tale,
o fiinţă cu trup de crocodil şi cap de rinocer
te pândeşte
păşeşte încet pe gresie, pe foi, pe covor, pe parchet
şi-şi mişcă feroce cornul, tandru
la geam se adună mari păsări negre, ciucure.
5.
En algún lugar, en el polvo que mencionaba de tu alcoba,
un ser con cuerpo de cocodrilo y cabeza de rinoceronte
te acecha
pisa suavemente los azulejos, las hojas, la alfombra, el parqué,
mueve ferozmente el cuerno, tiernamente
en la ventana se juntan grandes pájaros negros, racimos.
Somewhere in the already mentioned dust in your room
a beast with the body of a crocodile and the head of a rhinoceros
lies in wait for me
crawling slowly on the tiles, the scattered notes, the rug, the floor
swinging its horn ferociously, and tenderly
meanwhile big black birds flock at your window in droves.
*
6.
Trebuie să pleci singur
cu inima uşoară şi rozalie
la braţ cu soţia ta moartă.
Tot înainte, din trecut în trecut,
din viaţă în viaţă, fără vreo ţintă,
la braţ cu moartea, soţia ta.
6.
Has de marcharte solo
con el corazón ligero y rosado,
del brazo tu esposa muerta.
Todo antes, de pasado en pasado,
de vida en vida, sin ningún objetivo,
del brazo la muerte, tu esposa.
You’ve got to go alone
with a light—and rose-tinted—heart
arm in arm with your dead wife.
Straight ahead, straight a-dead, back into the past,
one past life to the next, aimlessly,
arm in arm with your wife Death.
*
7.
Am stat şi m-am gândit, în zăpadă.
Nu m-am gândit la nimic.
M-am rostogolit în zăpadă.
Greoi, mult mai greoi decât în alţi ani.
Aveam, cândva, o saltea într-o cameră goală.
E o prostie să pierdem şi ce avem cu adevărat.
7.
Estuve y pensé, sobre la nieve.
No pensé en nada.
Rodé por la nieve.
Penoso, mucho más penoso que otros años.
Tenía, algún día, un colchón en una alcoba vacía.
Es una tontería perder también lo que tenemos de verdad.
I was lying in the snow pondering.
Not pondering anything.
Rolling in the snow.
Ponderous, more ponderous than the year before.
Used to have a mattress once in an empty room.
So silly to lose even what we really own.
*
8.
A mai rămas
doar cenuşa
din soarele acesta teribil.
8.
Solo ceniza
ha quedado
de este terrible sol.
All there is
left of this dreadful sun
is ashes.
AM AJUNS ÎN MIEZUL DELIRULUI
Ultimul cântec de leagăn pentru generaţia mea
HE LLEGADO AL CENTRO DEL DELIRIO
Última canción de cuna para mi generación
WE HIT THE ROCK BOTTOM OF DELIRIUM
The last lullaby for my generation
Trebuia să rămâi între locurile cunoscute şi prietenoase,
aici, la orice pas eşti pândit de palida nebunie
şi ordinea din minte nu foloseşte la nimic.
Trebuia să rămâi între cartierele cunoscute şi prietenoase,
aici, totul este fantastic de periculos
şi totul te poate ucide-ntr-o clipă.
Trebuia să rămâi,
să te bucuri de lumea ta mijlocie,
aici nimic nu e mijlociu şi nimic nu-ţi va folosi, numai moartea.
1.
Tenías que quedarte en los lugares conocidos y amistosos,
aquí, a cada paso te acecha la pálida locura
y el orden de la mente no sirve de nada.
Tenías que quedarte en los barrios conocidos y amistosos,
aquí, todo es fantásticamente peligroso
y todo te puede matar en un segundo.
Tenías que quedarte,
alegrarte de tu mundo medio,
aquí nada es mediocre y nada te va a servir, solo la muerte.
You should have stuck around those familiar friendly places,
here you’re stalked at every step by the pale madness
while the mind’s pattern is of no avail.
You should have stuck around the familiar friendly neighborhoods,
here everything is formidably dangerous,
everything can kill you in no time.
You should have stuck around,
enjoyed your own average world,
here nothing is average and nothing is of avail, except for death.
*
2.
Vom crea un comitet, vom mulţumi,
vom avea casă nouă, vom chema muzicanţi,
suntem nepregătiţi,
mirosul sângelui încă nu ne-a-mbătat,
becurile negre încă nu ne-au luminat.
Vom face o anchetă, vom dovedi, vom plânge tot secolul acesta în care e atâta de frig.
2.
Crearemos un comité, agradeceremos,
tendremos casa nueva, llamaremos a músicos,
no estamos preparados,
el olor de la sangre todavía no nos ha embriagado,
las bombillas negras todavía no nos han iluminado.
Indagaremos, comprobaremos, lloraremos todo este siglo en el que hace tanto frío.
We will start a committee, we will be thankful,
we will get a new place, we will hire a band,
we are unprepared,
the smell of blood hasn’t intoxicated us yet,
the black light bulbs haven’t illuminated us yet.
We will start an inquiry, produce evidence, and cry throughout this freezing cold century.
*
3.
Mă întorc acasă după lungi frământări,
deasupra e o lună veştedă şi uscată ca un burduf.
Mă voi grăbi să-mi fac o viaţă nouă doar datorită unei noi slăbiciuni.
3.
Vuelvo a casa tras largas zozobras,
arriba hay una luna marchita y seca como un odre,
Me apresuraré a hacerme una vida nueva gracias solo a unas nuevas debilidades.
Back home after a long disquiet,
the moon up there shriveled up and dried out like a wineskin.
I will jumpstart a new life solely due to a new weakness.
*
4.
Aici a fost cândva miezul delirului.
Aşază-te.
Din acest unghi mort îţi poţi privi sfârşitul cel mai eficient.
4.
Aquí una vez estuvo el centro del delirio.
Siéntate.
Desde este ángulo muerto puedes ver tu final con la máxima eficiencia.
Here was once the rock bottom of delirium.
Sit.
You can watch your end most effectively in that blind spot.
*
5.
Sfârrrr
şi
tu
5.
Fiiiii
na
l
You too will seeee
zzle a
way
Traducción del rumano de Elena Borrás García
Translated from the Romanian by MARGENTO
Cosmin Perța nació en Maramures, Rumanía, en 1982. Es poeta, novelista, dramaturgo y ensayista. Se graduó en la Facultad de Literatura de la Universidad Babes-Bolyai de Cluj. Perța obtuvo una maestría en Literatura Contemporánea en la Universidad de Bucarest, seguida de un doctorado con una tesis sobre literatura fantástica. Sus obras han sido traducidas a dieciocho idiomas y, en 2012, fue seleccionado como el Mejor Escritor Joven en Prosa Rumano. En la prensa rumana y extranjera hay más de quinientas reseñas y referencias a la obra de Perța. En los últimos diez años ha recibido algunos de los premios literarios rumanos más prestigiosos. Sus novelas han sido traducidas al serbio y al croata. Perța trabaja actualmente como editor independiente y profesor de literatura comparada en la Universidad Hyperion de Bucarest.
Cosmin Perța was born in Maramures, Romania, in 1982. He is a poet, novelist, playwright, and essayist. He graduated from the Faculty of Literature at Babes-Bolyai University in Cluj. Perța went on to earn an MA in Contemporary Literature at Bucharest University, followed by a PhD with a thesis about fantastic literature. His works have been translated into eighteen languages, and in 2012, he was selected as the Best Young Romanian Prose Writer. In the Romanian and foreign press, there are more than five hundred reviews and references to Perța’s work. In the last ten years, he has been awarded some of the most prestigious Romanian literary prizes. His novels have been translated into Serbian and Croatian. Perța is currently working as a freelance editor and professor of comparative literature at Hyperion University in Bucharest.